Rucsacul trebuie să corespundă turei ca mărime.
Pentru ture de o zi folosim ''rucsaci de tură'', de 30-40 litri. În
ture lungi, rucsacul trebuie să fie încăpător, de 80 litri pentru
bărbaţi şi 60-65 litri pentru femei!
Rolul rucsacului mare este ca să încapă totul în el (excepţie făcând
izoprenul şi cortul), să nu mergem ca ''pomi de Crăciun, cu tot
felul de obiecte atârnate de rucsac. Ei fiind reglabili ca volum
(prin curelele de compresie laterale şi prin înălţător/etajul
superior), îi putem ajusta după volumul bagajelor la plecare şi pe
parcurs. Aranjarea obiectelor în rucsac nu se face oricum! În
principiu, sacul de dormit se pune în fundul rucsacului într-o husă
impermeabilă, să nu se ude când punem uneori rucsacul jos pe teren
ud. Obiectele mai grele se aşează lângă/spre spate, dar în aşa fel
încât să nu jeneze. Obiectele de care avem nevoie mai des se aşează
în buzunarele laterale şi în cel din "capac". Ce vom mânca în acea
zi se pune separat de restul alimentelor şi mai la îndemână (sub
capac), la fel tricouri de schimb, pelerina de ploaie, polarul.
Curelele rucsacului trebuie reglate corect, după înălţimea
fiecăruia, în aşa fel ca centura să poată fi strânsă bine deasupra
şoldurilor. În acest fel, un rucsac inteligent umplut (ca greutate
şi aranjare interioară) şi inteligent reglat şi fixat pe solduri
menajează coloana (foarte important), deoarece şoldurile şi
picioarele rezistă mult timp la greutăţi mari, coloana nu! Coloana e
menajata la coborâre şi prin folosirea beţelor de trekking (a
beţelor telescopice). Betele vă menajează genunchii şi la urcare,
dar mai ales la coborâre!
Luarea de unul singur, fără ajutor a unui rucsac greu în spinare, e
bine sa nu se facă ''dintr-o mişcare" (e un gest periculos pentru
coloana), ''ci în doi timpi'': se va face o fandare ducând un picior
înainte pe pantă, sau pe o piatră, trunchi de copac căzut; urcăm mai
întâi rucsacul pe coapsa respectivă, apoi de acolo în spinare.

Sus